Când prostănac, când înţelept, întotdeauna glumeţ, Nastratin Hogea ne face mereu să zâmbim, dacă nu chiar să râdem, de naivitatea prefăcută şi simţul absurdului care ia în râs aroganţa, vanitatea şi prostia celor puternici şi bogaţi. Poate fi grav, serios sau absurd, uneori tachinează, alteori umblă cu şiretlicuri. E un personaj pe jumătate nebun, pe jumătate înţelept, despre care se spune că este „atât de inteligent, încât devine idiot sau este atât de idiot, încât ajunge să spună lucruri inteligente”.
În această culegere, care grupează cele mai cunoscute „năzdrăvănii” ale lui Nastratin Hogea, îl vom găsi în acţiune la moschee, la baia de aburi, în vie sau la el acasă, în piaţă, implicându-se într-o mare diversitate de situaţii, de la naraţiunea copilărească naivă la meditaţia profundă, religioasă, filosofică, tratând probleme precum nedreptatea socială, lenea, judecata limitată, lăcomia, egoismul, ignoranţa, privilegiile de clasă, moartea, destinul omului, misterele vieţii etc.
*** Numai în format digital.
Vulturi, vulpi, jderi, furnici, albine, cocoși ba chiar și un breb, astea sunt personajele lui Esop. Vulpile șirete păcălesc dar sunt și păcălite. Jderul e rău. Nici nu avem curajul să vă spunem despre breb. Esop sclavul filosof le cheamă pe rând să ne arate așa cum suntem.
Bucurați-vă de fabulele adunate în această ediție ce cu mare bucurie v-au fost aduse de câinele și pisica editurii amalgama.
Încercați să vi-l imaginați pe Creangă citind aceste două anectode în fața Junimii, una dintre ele, Povestea lui Ionică cel prost, fiind chiar dedicată „cărăcudei îmbătrânită în rele" din Junimea.
„Și iaca așa, oameni buni și boeri D-voastră, am găsit și eu cu cale, că decât oi vorbi măscărale, mai bine de-aestea… Și cine-a zis c-acestea-s măscărale, să aibă în pungă multe, multe parale! Iară cine-a zis că-s vorbe de masă, să aibă ticnă și liniște în casă!”
:)