Aventurile lui Pinocchio, scrisă în anul 1883 de italianul Carlo Collodi, a devenit cu timpul un roman clasic al copilăriei.
Vă invităm alături de Pinocchio, marioneta de lemn căreia îi creștea nasul atunci când mințea, de Gepetto, de Vulpoi și de Motan, de Zâna cea bună și de celelalte personaje într-o călătorie plină de peripeții și de învățăminte.
“După cum e lesne de imaginat, Pinocchio nu ştia cum să-i mai mulţumească, îmbrăţişă toate marionetele teatrului, chiar şi pe jandarmi, apoi, cum nu se poate mai bucuros, porni la drum spre casă.
Dar, după nici cinci sute de metri, întâlni un Vulpoi şonticăind pe trei picioare şi un Motan orb. Mergeau aşa, ajutându-se unul pe celălalt, ca doi tovarăşi buni loviţi de nenorocire. Vulpoiul şontorog se sprijinea de Motanul orb, care se lăsa călăuzit de însoţitorul său.
– Bună ziua, Pinocchio, zise Vulpoiul salutându-l politicos.
– De unde ştii cum mă cheamă? întrebă mirată marioneta.
– Îl cunosc bine pe tatăl tău.
– L-ai văzut?
– L-am văzut ieri. Era în pragul uşii.
– Şi ce făcea?
– Era în cămaşă şi tremura de frig.
– Bietul tata! Dar, dacă dă Dumnezeu, începând de azi n-o să mai tremure!
– Şi de ce mă rog? întrebă Vulpoiul.
– Pentru că m-am îmbogăţit.
– Tu, te-ai îmbogăţit?
Vulpoiul nu se putu abţine să nu râdă. Un râs ironic, deloc măgulitor.
Motanul râdea şi el dar, ca să nu se bage de seamă, îşi netezea în acelaşi timp mustăţile cu labele din faţă.
– Râzi degeaba, bombăni Pinocchio rănit în amorul propriu. Îmi pare rău c-o să vă fac să vă lase gura apă, însă, dacă vă pricepeţi, ce ziceţi de aceste cinci monede de toată frumuseţea?”
„– Cum poate cineva să stăpânească stelele?
– Ale cui sunt stelele? a ripostat, ţâfnos, omul de afaceri.
– Nu ştiu. Ale nimănui.
– Atunci, sunt ale mele, pentru că m-am gândit primul la asta.
– Şi e de ajuns?
– Bineînţeles. Când găseşti un diamant care nu e al cuiva, e al tău. Când găseşti o insulă care nu e a nimănui, e a ta. Când ai primul o idee, o brevetezi: e a ta. Eu stăpânesc stelele, pentru că nimeni înaintea mea nu s-a gândit vreodată să le stăpânească.”
Micul prinț e o poveste cu oi și trandafiri, șerpi și vulpi, stele și vulcani, oameni de afaceri și fântâni. Micul prinț îi va face pe cei mici să viseze. Pe cei mari i-ar putea ajuta să iși aducă aminte să viseze.
Această ediție digitală reproduce ilustrațiile originale ale autorului.
Suferinţele tinereţii este un text care se deosebeşte total de Educaţia sentimentală, publicată un sfert de secol mai târziu. Acest roman al tânărului Flaubert, urmare oarecum firească a mini-romanelor Memoriile unui nebun şi Noiembrie, va rămâne inedit şi nu va fi publicat decât după moartea autorului.
Început în februarie 1843, a fost reluat în septembrie şi octombrie acelaşi an, apoi terminat între mai 1844 - ianuarie 1845. Câteva fragmente au fost publicate în Revue de Paris între 15 noiembrie şi 15 ianuarie 1911.
Cele două intrigi n-au nicio legătură între ele, poate doar „educaţia sentimentală” a celor doi tineri, Henry şi Jules, care fac o mare pasiune, fiecare pentru altă femeie, şi, la sfârşit, ajung la două concepţii diferite despre viaţă. Henry îndrăgostitul şi Jules artistul sunt însoţiţi permanent de Flaubert, care le urmăreşte evoluţia sentimentală.
Romanul constituie prima construcţie romanescă a unui mare geniu, în stare deja de evocări splendide.
Succesul fulgerător al romanului David Golder, lansat de editura Grasset în 1929, apoi adaptat pentru teatru şi chiar pentru marele ecran, a propulsat-o pe tânăra imigrantă rusă pe firmamentul literaturii mondiale.
Irène Némirovsky pare aici egala lui Hugo, Zola şi mai ales a lui Maupassant, de la care ar fi moştenit geniul descriptiv în prezentarea personajelor, pe care le zugrăveşte în trei rânduri, aşa cum fac numai marii maeştri ai literaturii. Autoarea a creat personaje de neuitat şi care ar trebui să rămână în literatură ca Nana, Bovary, Grandet sau Bel Ami. David Golder este roman, dar şi spectacol cinematografic!
O carte remarcabilă din toate privinţele, care se citeşte dintr-o răsuflare, un model de literatură, tradusă pentru prima dată în limba română.
„Se sărutau. Erau tineri. Sărutările se nasc atât de firesc pe buze când o fată are douăzeci de ani! Nu e iubire, ci un joc; nu caută fericirea, ci un moment de plăcere…”
Aşa începe Doi, ca un roman de Scott Fitzgerald, cu o scriitură cizelată, bine ancorat în epoca lui şi totuşi de o uimitoare modernitate. Este un roman nostalgic despre tinereţea trecătoare, fragilitatea iubirii şi vulnerabilitatea fericirii. Autoarea înfăţişează iubirea, pasiunea, tinereţea, cuplul, căsătoria, familia, infidelitatea, amărăciunea minciunii sociale prin prisma unei analize psihologice fine şi subtile.
Astfel, Irène Némirovsky surprinde din nou prin actualitate, mai ales prin felul foarte liber în care abordează plăcerea sexuală, avortul şi, mai mult, prin felul în care priveşte cuplul, ca refugiu şi închisoare. Un roman de o justeţe implacabilă, aproape brutală, care nu cruţă nicio iluzie.
Iliada şi Odiseea sunt două epopei greceşti foarte vechi, compuse în secolul al VIII-lea î.Hr. şi atribuite poetului orb Homer. Ele descriu războiul troian şi peregrinările fabuloase ale eroului grec Ulise în drum spre casă.
Eneida, epopeea naţională a romanilor, este o lucrare scrisă de poetul latin Virgiliu (Publius Vergilius Maro), între anii 29 şi 19 î.Hr., care înfăţişează peripeţiile incredibile ale eroului troian Enea şi stabilirea lui în Italia.
Iliada, Odiseea şi Eneida, cele trei mari epopei ale omenirii, repovestite pentru copii, într-o singură carte, vă este oferită de editura Amalgama pentru prima dată în format eBook.
Suntem bucuroși să prezentăm într-un singur volum digital Amintiri din copilărie, Poveștile și Povestirile lui Ion Creangă.
Ediția digitală conține peste 650 de explicații ale arhaismelor și regionalismelor ușurând accesul cititorului modern la scriitura lui Creangă.
„Iubite cetitoriu,
Multe prostii ăi fi cetit de când ești. Cetește, rogu-te, și ceste și, unde-i vedè că nu-ți vin la socoteală, iè pana în mână și dă și tu altceva mai bun la ivală, caci eu atâta m-am priceput și atâta am făcut.
AUTORIUL”
Apărut între anii 1847 şi 1848 şi depănând evenimente petrecute în anul 1584, romanul Cei Patruzeci şi Cinci face parte, împreună cu Regina Margot şi Doamna de Monsoreau din trilogia războaielor religioase sau „seria familiei Valois”.
Alexandre Dumas este un povestitor minunat, neîntrecut şi, graţie lui, pornim într-o aventură plină de peripeţii, presărată cu un şir nesfârşit de întâmplări şi incidente neprevăzute, conduşi de inegalabilul Chico, nepotolitul şi impertinentul bufon al regelui.
Citind romanele lui Dumas, nu se poate să nu ne zicem că tare mult ne-ar fi plăcut să-l fi avut profesor, fiind siguri că, vorbindu-ne el de la catedră, am fi fost cu siguranţă foarte atenţi şi interesaţi la orele de istorie!
Mont-Oriol reprezintă cel mai modern roman de moravuri al celebrului scriitor Guy de Maupassat.
O intrigă amoroasă, tandră și sfâșietoare, dublată de o alta financiară, cărora li se adaugă o satiră acidă a mediului medical din stațiunea balneară Enval.
Captivat de mirajul banilor, un important om de afaceri ajunge sa-și neglijeze soția. Și, ca în multe astfel de momente, prietenul familiei salvează situația. Doar pentru moment, pentru că această poveste sentimentală ia o turnură nefericită.
Intrigile, aventurile și farsele se succed într-un ritm alert. Descrierea peisajelor este demnă de o operă de artă, iar scenele de iubire sunt de-a dreptul tulburătoare și neașteptate.
Tototdată, evidențierea comportamentului și stărilor sufletești ale personajelor ce relevă natura profundă a omului, reușesc să-l țină pe cititor cu sufletul la gură.
Apărut în 1833, romanul înfăţişează viaţa tinerei Eugénie Grandet, moştenitoarea unei mari averi, prizoniera unui tată avar şi despotic. Iluziile se lovesc de o lume feroce în care banul distruge totul.
Romanul face parte din ciclul La Comédie Humaine, un ansamblu de portrete care descriu cu realism universul domestic şi mentalităţile pariziene şi provinciale din timpul Restauraţiei franceze, o perioadă în care, după spusele autorului, societatea rămâne încremenită în tradiţii, un timp în care „banul este singura putere” care guvernează minţile oamenilor.
Superb scris, Eugénie Grandet rămâne un mare roman clasic al literaturii franceze, ocupând un loc aparte în creaţia autorului.
Basmele egiptene care au ajuns până la noi se întind pe o perioadă care se situează între Regatul Mijlociu şi a Treia Perioadă Intermediară, între începutul dinastiei a XII-a şi mijlocul dinastiei a XXI-a. „Pagini” destul de puţine, dar nu trebuie să uităm că arta faraonică era esenţialmente „utilitară” şi că probabil tot aşa stăteau lucrurile şi cu literatura, al cărei scop nu era să distreze, ci să instruiască. Basmele şi povestirile de aventuri par să fi avut ca principală vocaţie se slujească ca suport exerciţiilor caligrafice ale tinerilor care îşi aleseseră meseria de scrib.
Sub denumirea de basme şi povestiri sunt grupate opere foarte diverse: episoade romanţate, poveşti în care domină miraculosul sau magia şi povestiri cu tendinţe psihologice. Uneori, sesizăm o intenţie politică evidentă de propagandă regală, religioasă sau filosofică.
Întâmplările prezentate sunt în cele mai mute cazuri anterioare cu câteva secole manuscriselor care la menţionează. Este posibil ca diferitele legende cristalizate în aceste manuscrise să se fi născut mult mai devreme şi să se fi dezvoltat întâi oral, înainte să fi căpătat formă în compoziţii dispărute pentru totdeauna. Basmele care au ajuns până la noi nu sunt reproducerea integrală, ci modificată în funcţie de exigenţele limbii care a evoluat de-a lungul secolelor.
În fine, basmele ne înfăţişează despre societate, ierarhia şi clasele sale, ca şi despre ideile morale şi credinţele religioase, un tablou fidel, plin de viaţă, colorat, cu detalii notate cu grijă, care ne permite să înţelegem mai profund sufletul egiptean. Astfel, ele sunt interesante nu numai pentru istoria literaturii, ci şi pentru cea a civilizaţiei.
Prin eforturile editurii AMALGAMA, cititorii pot să descopere frumuseţea celor mai frumoase basme și povestiri egiptene, într-o ediţie care le grupează pentru prima dată în România în format eBook. Lectură plăcută!
Suntem bucuroși să punem la dispoziția cititorilor prima ediție digitală bilingvă a frumoasei povești a Micului prinț.
„Odată, când aveam şase ani, am văzut, într-o carte despre pădurea virgină, intitulată Poveşti trăite, o imagine nespus de frumoasă. Înfăţişa un şarpe boa care înghiţea o lighioană. Iată copia desenului.”
„Lorsque j’avais six ans j’ai vu, une fois, une magnifique image, dans un livre sur la Forêt Vierge qui s’appelait «Histoires Vécues». Ça représentait un serpent boa qui avalait un fauve. Voilà la copie du dessin.”
Micul prinț e o poveste cu lampagii și regi, oi și trandafiri, șerpi și vulpi, stele și vulcani, oameni de afaceri și fântâni. Îi va face pe cei mici să viseze. Pe cei mari i-ar putea ajuta să iși aducă aminte să viseze.
Vagabond, „om care nu adera la nimic”, „hamal de port dunărean” - cum îl desființa N. Iorga, călător alături de Nikos Kazantzakis, pomenit la „și alții” de Călinescu în a sa Istorie a literaturii române, dar la a cărui înmormântare este prezent Mircea Eliade… multe se pot spune despre Panait Istrati.
Primul său roman, Chira Chiralina, este brutal. Sincer, încântă și luminează.
Suntem bucuroși să prezentăm în ediție digitală Chira Chiralina la 91 de ani de la apariția romanului în Franța. Prezenta ediție reproduce versiunea autorului în limba română aparută în anul 1934 la editura Ig. Hertz.
Cosette:
„De la an la an, copila creştea, ca şi mizeria ei.
Micuţă, Cosette fusese calul de bătaie al celorlalte fete; când a mai crescut puţin, adică înainte chiar de a fi împlinit cinci ani, a devenit servitoarea casei.
O puseră pe Cosette să facă cumpărăturile, să măture camerele, curtea, strada, să spele vasele, ba chiar să ducă greutăţi. Soţii Thénardier se crezură cu atât mai îndreptăţiţi să se poarte astfel, cu cât mama, care era tot la Montreuil-sur-Mer, începu să nu mai plătească regulat. Câteva luni rămaseră neplătite.”
Gavroche:
„După ce aruncă cu pietre, cât se poate de conştiincios, în felinarul din strada Chaume, Gavroche o luă pe strada Vieilles-Haudriettes şi, nevăzând „nici ţipenie de om”, găsi prilejul bun ca să fredoneze toate cântecele pe care le cunoştea. Pasul lui, departe de a fi încetinit din pricina cântecului, devenea mai iute.”
În acest scurt roman, Irène Némirovsky ne subjugă însoţindu-ne până în adâncurile sufletului rusesc. Un suflet foarte legat de identitatea sa, care suferă departe de pământul, de istoria, de cultura lui. Situaţie deosebit de dramatică generată de violenţa revoluţiei bolşevice. Cu o artă desăvârşită a nuanţelor infime, care sugerează influenţa lui Cehov, autoarea zugrăveşte deruta şi nostalgiile supravieţuitorilor unei lumi pierdute.
Un text tulburător, care apare pentru prima dată în limba română, în format eBook, la Editura Amalgama.
Apărută la cinci ani după Dama cu camelii, această nouă reuşită a celebrului autor francez Alexandre Dumas fiul (1824-1895) ilustrează încă o dată marele talent al prozatorului.
Capriciile iubirii: personaje vii, bine conturate, situaţii neaşteptate, analiză psihologică de mare fineţe, un final neaşteptat, toate elementele de forţă ale celui care a zugrăvit ca un adevărat maestru viaţa mondenă a epocii sale.
O mică bijuterie epistolară, tradusă pentru prima dată în limba română, pe care editura Amalgama v-o oferă în format eBook.
Alexandre Dumas fils, Un Paquet de lettres, 1853